Mă amuză teribil cum și cât se pot păcăli unii. Da, suntem în plină criză. Da, nimeni, sau... aproape nimeni, nu are de muncă. Și... da, toată lumea face tot posibilul să-și diversifice veniturile cât mai mult. Lucru complet nevinovat, dacă e să ne oprim fix la această afirmație.
Cu toate astea, navigam zilele trecute un site de job-uri și, pe lângă veșnicii reprezentanți door-to-door, muncă de pay-per-click, sondaje de opinie și reprezentați pentru asigurări, mă mai trage de nas o anumită chestie. Iaca se poartă cursurile.
Corect, situația e sensibilă, unele joburi apar, altele dispar, e un du-te vino constant pe piața muncii, dar, ce m-a frapat în mod deosebit a fost faptul că acum, cursurile cu pricina se fac online. Întrebarea e... CUM NAIBA? Mai ales dacă stăm și ne gândim că e vorba despre cursuri de operator computer (?!) și de limbă germană. Adică, ok, fain, utile, nu zic nu... dar cum poți învăța să folosești un calculator online? Nu cumva, ca să intri online îți trebuie un curs tocmai de operator calculatoare? Zic și eu... Iar când vine vorba de limbile străine, treaba stă cam în același fel. Cum prinzi accentul? Cum știi dacă așa cum pronunți tu e chiar așa cum ar trebui? Cine te verifică? Cine îți dă lucrări de control? Cine țipă la tine dacă nu ai învățat?
Nu de alta, dar uite, de exemplu, eu am învățat trei ani de germană la școala generală și categoric după primele 8 ore de germană nu mă consideram expert. De ce zic opt ore? Pentru că asta e durata cursurilor despre care vorbesc.
Cum Dumnezeu să înveți o limbă străină în 8 ore, când mie mi-au trebuit 3 ani și declar cu mâna pe inimă că pricep germana, dar nu mă laud nici c-o dicție extraordinară și nici nu sunt vreun dex din punctul ăsta de vedere.
Ca să nu mai spun că mi-au trebuit aproximativ 2 ani ca să pot tasta cursiv, asta că tot menționam mai devreme de cursurile de operator computer.
Acum, pot pricepe și ideea că oamenii asigură pentru bănuții ăia (contravaloarea așa-zisului curs) o diplomă, ce ei o garantează a fi internațională... dar, în cazul ăsta, înseamnă că orice prost ar putea avea diplomă și-ar rivaliza cu mine, de exemplu, sau chiar cu altul mult mai bine pregatit decât mine.
Dacă așa funcționează lucrurile în ziua de astăzi, eu zic pas. Nu de alta, dar mi se face lehamite de modalitățile unora de a scoate bani și de modalitățile altora de a se umple de hârtii doveditoare de competențe.
Treaba asta cu diplomele pe bandă rulantă la foc automat e clar o excrocherie, dar, ce este cel mai grav este că site-urile oficiale de job-uri le acceptă ca atare, le promovează, fără a le verifica...