Politichia ne omoară

Nu ne merge bine, nu avem bani, nu avem conducătoti buni, ba din contră, ei îşi bat joc de noi şi ne fură şi mai cu spor. Adevărat. Corect. Aveţi dreptate, dragilor! Aşa fac nesimţiţii... Parol de nu...

Ce mă amuză pe mine e că toată lumea se pricepe la politică în vreme de criză. Toată lumea ştie cum ar trebui să se întâmple treburile, dar nimeni nu ia atitudine. Şi da, probabil că toată lumea chiar se pricepe la politică, pentru că ce e politica dacă nu o gargară mare, mare de tot? Un buchet de vorbăraie inutilă...

Uite-aşa apar tot felul de experţi dornici de a-şi vedea mutrele pe la teveu, experţi ce vorbesc grav, baritonal şi apocaliptic despre cum suntem noi furaţi cu zâmbetul pe buze.
Cum am zis, vorbele sunt adevărate, îşi au rostul lor, dar zău că ar avea mult mai mult rost dacă nu s-ar limita doar la stadiul de polologhie inutilă, de dragul audienţei...
Şi, da, mă refer începând de la televiziunile de doi lei, trecând prin blogurile cu iz politic, terminând cu discuţiile aprige la o sămânţă purtate pe băncuţa cea proaspăt vopsită, din faţa blocului fiecărui cetăţean.
Constat ca românii suferă de vorbărită cronică. Ne place să comentăm, să ne plângem, dar când e vorba de a se lua atitudine, ne lăsăm repejor momiţi de un un mic (foarte mic) ş-o bere rece de la partidul cutare.
Ş-apoi, când nu ne dă nimeni mici şi bere, putem sta fain frumos şi acasă, în faţa calculatorului personal, să scriem articole politice, că vorba aia... îî urâm pe nemernici, dar facem în pantalonaşi când e vorba de a da piept cu ei.

Numai ieri ce auzeam o discuţie pe la lift, cum că ar fi venit derbedeul marinel pe la Galaţi şi le-ar fi vorbit urât celor inundaţi. Bun. Şi de ce n-ai luat, mă nene, atitudine pe loc? Ce l-ai lăsat să se desfăşoare? Apoi te plângi la lift că te ia derbedeul de prost? Păi cum să nu te ia de prost dacă singura ta atitudine e să comentezi înfundat şi întârziat, cu vecinul de palier? Lasă să te ia de prost! Că eşti, vorba aia... prost... şi, vorba ailaltă (a unora de la o firmă de cosmetice) pentru că meriţi, tataie, pentru că meriţi! Dacă nu meritai, erai în stare să îi zici derbedeului că e derbedeu.

Pe mine nu mă interesează politica, dar deloc. Sunt atât de indiferentă când vine vorba de politică încât mă mir şi eu de unde vine atâta indiferenţă... Da, am păreri, logic că am, dar nu mă vezi că port discuţii despre cum ne fură nesimţiţii. Poate sunt prea plictisită pentru chestiile astea, sau, poate că am bun simţ.
De ce zic bun simţ? Păi, îţi trebuie o doză considerabilă de bun simţ ca să taci când vine vorba de un subiect pe care nu-l poţi susţine până în pânzele albe... Nu, nu vreau să mor pentru ţară, dar măcar nu mă bat cu pumnul în piept cum că aş face-o dacă "mi s-ar oferi onoarea". Tocmai pentru că am bun simţ.

Dar mă seacă rău atitudinea unora de războinici, care, atunci când sunt puşi în faţa faptului împlinit se ascund după draperie.

Din partea mea, multe păreri de bine şi la mai multe dansuri de pinguin, mici, berică şi seminţe scuipate în timp ce compuneţi cântecele hazlii despre cum sunt ei de nesimţiţi.
Iar celor ce scriu articole politice, le doresc un scaun cât mai moale şi un trafic cât mai tare.

Ştiţi ce? Ei chiar sunt nesimţiţi, dar asta e pentru că voi, experţii lui peşte prăjit în politichie, le daţi voie şi vă limitaţi doar la a apărea pe la teveu povestind din Ion Creangă.

Liber la mitralieră.