Am auzit astăzi în drum
spre muncă o chestie tare interesantă la radio (nu ştiu care
radio, nu l-am întrebat cum îl cheamă). Ei, dj-ul de serviciu,
făcea el un fel de analiză de doi lei cincizeci, trăgând anumite concluzii de-a
dreptul uluitoare. În primă instanţă, se vorbea despre magazinele
etnobotanice, cum că sunt aşa şi pe dincolo.
Ok, aşa o fi. Nu mă
pronunţ, nu-mi dau cu părerea, nu mă interesează. Cine are chef
să fumeze pătrunjel pisat şi să se simtă high, n-are decât.
Ei, după ce omul nostru
cu multe idei (cred că nu mai e nevoie să spun ce denumire au cei
cu multe idei) a ţinut un discurs mai ceva ca cel a lui Miss
Univers, despre cum ne fac nouă buruienile alea rău, a continuat
prin a face profilul psihologic al consumatorului de etnobotanice.
Propoziţia care m-a scos
din ţâţâni a fost: ,,ăia de se droghează cu etnobotanice
ascultă dubstep".
Adică, da' de unde până unde, tu, atotştiutorule,
eşti tu aşa de sigur că dacă consumi buruieni la pungă nu poţi
să asculţi decât dubstep? Fireşte că, după ce a emis judecata
de valoare, a şi ţinut să menţioneze că el nu ştie ce e ăla
dubstep, dar ştie el că e muzica dracului.
Hellooooo, mă simt
ofensată! Ce s-a întâmplat cu rockerii? Nu mai sunt la modă?
Gata?
Înainte, pe vremea mea, dacă erai drogat, erai musai rocker.
Dacă erai beţiv, iar erai rocker. Dacă erai rocker aveai o grămadă
de alte adjective şi o multitudine de calităţi. Acum, gata?
Dubstepării ne-au ştirbit autoritatea de mari drogaţi, satanişti
şi beţivani rataţi?
Asta îmi aminteşte de
încă o parascovenie de acum ceva ani. Probabil că toată lumea îşi
aminteşte de copilul ăla emo ce s-a aruncat de la etaj, de pe bloc,
în fine. Ei, datorită marii şi cultei televiziuni: Pro Tv, s-a
început o adevărată vânătoare a copilaşilor cu freză funky şi
tricouri negre. Nu mai conta că tu asculţi punk, sau black, sau
death, sau eu ştiu... eletro goth. Aveai tricou negru? Figură
imobilă? Freză într-o parte? Bocanci graşi? Pac: emo! Pac: te
arunci de pe bloc! Pac: piatra în cap.
Nu am priceput niciodată
de ce oamenii simt nevoia să judece o categorie întreagă după
caracteristicile unui singur individ care întâmplător s-a nimerit
a aparţine curentului respectiv?
Nu de alta, dar am
întâlnit rockeri ce nu pun gura pe alcool, aşa cum am întâlnit
şi rockeri ce şi-ar injecta alcoolul în vene. Idee aplicabilă
pentru toate viciile şi calităţile.
Un om nu defineşte un gen
muzical, sau un curent. Aşa cum idiotul de la radio nu defineşte
România.
