Că majoritatea căsătoriilor, vor sfârşi, fireşte, la tribunal, asezonate cu scuipături, înjurături în public, partaje şi copii împărţiţi, asta e partea a doua şi momentan nu contează, pentru că acum nu e atunci.
Acum se face nunta, micul sfârâie, lăutarul se jeluie din casetofon, praful se învâltoreşte sub pantofii nuntaşilor, mai ceva ca la hora din Pripas.
Ce s-a întâmplat de fapt? Păi, stând la bloc, mă consider privilegiată, din multe puncte de vedere... Pentru că, sunt anumite lucruri de care poţi avea parte doar dacă locuieşti aici, în această micro-comunitate simpatică şi colorată, acest paradis al seminţelor de floarea soarelui, această clădire gigantică în care locuieşte toată lumea într-o continuă armonie.
Şi, cum o comunitate nu e ea comunitate fericită pe deplin dacă nu are parte de nunţile anului, iată că şi aceasta are parte de aşa ceva.
Astfel, ieşeam ieri din bloc, ca oricare alt cetăţean mulţumit de faptul că e Sâmbătă, cu direcţia şi intenţia de a merge la chioşc, să cumpăr una-alta.
Când să ies din bloc, ce să vezi... Mai ieşi dacă poţi!
Mă uit în dreapta, mă uit în stânga... cineva schimbase peste noapte geografia din faţa blocului meu. Îmi zic că asta nu-i a bună şi mai exact că pare a fi lucru necurat.Cine pusese fundiţe gigantice pe maşinile din parcare?
Ce creatură diavolească a fost în stare să întindă mese prin parcare? Aşa, peste noapte? Plus, o mulţime de fiinţe-papagali ce-mi blocau ieşirea din bloc.
Îmi zic "cred că am fost teleportată în alt timp, undeva în viitor, atunci când Terra va fi colonizată de extratereştri, pentru că, eu rasa asta n-am mai văzut-o!".
Astfel, sperând că e o rasă paşnică, intind sfioasă un picior înainte, gesticulez cum că "I come in peace" ...că vreau să ies şi aştept reacţiile.
Cele două fiinţe aşezate la gura blocului se dădură la o parte, timp în care eu observ nu numai că sunt o rasă paşnică, dar că prezintă urme de inteligenţă. Păi cum altfel poţi înţelege limbajul unei alte rase (în speţă eu) dacă nu eşti măcar puţin inteligent...
Odată ajunsă printre ei, curiozitatea ce se confunda cu teama, mă făcea să am reacţii neaşteptate. Ei, mă priveau prietenos, ca şi cum ne-am cunoaşte. Lucru care, mă pune pe gânduri. Dacă nici eu nu eram om? Dacă eram un fel de Clark Kent feminin, cu puteri nedescoperite, iar ăştia veniseră să mă ia?
Întrebarea era, care dintre ei era mama mea?
Înainte să îmi mai bat capul cu alte întrebări, aud o voce cunoscută: "Vecina, vecina, hai, trage o rochie mai a cătării pe dumneata şi hai şi mata la nuntă1 Se mărită Alina de la etajul 10. Hai, nu fi sfioasă, avem mâncare pentru toată lumea, ce Dumnezeu..."
Clar, imaginaţia mea se lăsase influenţată şi trăsese concluzia greşită. Ce se întâmpla aici, nu avea nimic de-a face cu o invazie extraterestră menită să mă ducă pe mine înapoi pe Kripton, ci o nuntă românească ca la mama ei...
Îmi revin din şoc, constat ce se întâmplă, mai exact că eram în pantaloni scurţi şi papuci în mijlocul unei nunţi de manelişti.
Aşa că, încep să observ...
Atmosfera
De-a dreptul incendiară. Chiuieli, chiuitoarele de serviciu, mese întinse prin parcare, maşini decorate
Friptane pe mese, dozatoare de bere, de suc... nu ştiu dacă nu care-cumva aveau şi dozatoare de mămăligă, că doar suntem în criză - nu trebuie să uităm nicicând aşa ceva -. Cert e că, baza nunţii era clar vracul, dozatorul şi purcelul bine prăjit.
Naşii fericiţi
Deşi, la prima impresie, nu aş fi zis, asta scria în locul unde în mod normal stă ţanţoş numărul de înmatriculare. Trag concluzia că treburile nu erau tocmai fericite judecând reacţia arţăgoasă a naşei, nemulţumită ba de rochia-varză, ba de sarmalele din păr, ba de pantofii care nu avea botul destul de lung şi de ascuţit. Sau, să fi fost de la faptul că cine îndrăznise să o boiască nu făcuse o treabă prea bună în a o costuma de Halloween?
Trecând peste asta, mă gândesc că a fi naş nu e tocmai o fericire... la câţi bani împingi doar ca să ajungă unii mai repede la divorţ. Cu cât te căsătoreşti mai repede, cu atât divorţezi mai repede.
Ba chiar, auzeam zilele trecute o maximă tragi-comică (tragică pentru ei, comică pentru mine).
Cică motivul cel mai des întâlnit pentru care oamenii divorţează e căsătoria!
Ia-ţi mireasă ziua bună, de la mamă, de la...
Duse sunt zilele bune. Gata cu discotecile, gata cu voia bună, cu uitatul după băieţi. Pur şi simplu e cam gata cu tot. Acum, dragă mireasă, ai bărbat... ai şosete de spălat, ai copii de făcut, cărat, hrănit, spălat, bătut, certat. Mâncare de dat în foc, bătaie de luat. Partea bună e că, acolo unde te vei muta în chirie, vei mai găsi încă şapte individe ca tine, iar în timpul liber vă puteţi uita împreuna la telenovele, puteţi scuipa seminţe împreună. Când sunteţi prea ocupate cu de-ale casei, puteţi înroşi telefonul stând la discuţii, moment care sigur va fi urmat de o bătaie cum numai la mama şi la tata ai văzut, pe motiv de factură kilometrică la telefon.
A pus ochii pe prost şi prostul a pus botul
Nici viaţa lui nu va străluci de acum încolo. Pentru că, fiinţa aceea suavă, ce îi promitea iubire veşnică şi luna de pe cer, va învăţa să gârâie şi să tragă pârţuri noaptea în pat. Se va îngrăşa, se va tunde scurt, îşi va cumpăra bluze largi cu flori mari.
Concluzia
Îmi place viaţa mea.
