Moment de respiro? Not!

Nu ştiu cum e pentru voi, dar pentru mine e în felul următor: atunci când simt nevoia să mă deconectez pentru câteva minute, atac pachetul de ţigări, scot meticulos un Marlboro Light (musai lung, ca să fie pauza de respiro mai lungă), scot bricheta mea specială, aprind ţigara, et voila. Preţ de acele minute nu  vorbeşti cu mine, nu mă pui să gândesc sau să-mi dau cu părerea că e useless. Tot ce vei obţine e o reacţie tâmpă.

...cel puţin cam ăsta e rostul ţigării la muncă. Nu de alta, dar acasă nu fumez. Adică, rareori. Şi când fumez e clar pentru a acompania un pahar de vorbă cu iubita mea. Dar de una singură în confortul casei mele? Niciodată. Sau, mă rog, aproape niciodată.

Ei, şi întorcându-mă la ţigara de la muncă, cum spuneam, atunci clar nu am chef de vorbă, de gândit. Şi culmea că exact atunci, când creierul meu e pus pe stand-by, atunci când îi pâlpâie beculeţul a pauză, atunci se trezeşte câte unul să mă scoată din acalmia mea, din legumismul meu, întrebându-mă de sănătate, dându-mi sfaturi ori indicaţii.

Deşi iniţial fumam pentru că era la modă, pentru că orice copil heavy metal trebuie să fie bad-ass, ulterior a devenit o uşoară necesitate şi-o fiţă de -nu-mi beau cafeaua fără cigare-. Ei, acum lucrurile stau puţin altfel, ţigara aia reuşind să-mi relaxeze creierul preţ de puţinele alea minute. 

Şi treaba e că alea câteva minute de letargie nu le am de cele mai multe ori, pentru că oamenii nu ştiu să citească o mutră acră, ori eu nu ştiu s-o imit... Naiba ştie. Din cauza lor, a celor ce nu pricepe, ţigara nu e decât un prilej să bag la greuceanu fum în mine şi să tuşesc nemulţumită. 

Ca să contravin orice comentariu de gen: nu, nu mă las. Am voinţă să continui să fumez.
...şi nu, nu mă interesează că faci cancer, ori că rămâi impotent, că nu mai faci plozi, ori că-ţi cad dinţii. De ce? Plozi nu vreau, impotent n-am cum să rămân că-s femeie, cancerul durează până apare, iar până apare e posibil să nu ai vreau eu multe altele, iar dinţii cad şi-aşa.

Acum, că am rezolvat şi problema asta, mă duc să mai fumez o ţigară. Ultima pe ziua de azi.