Hell is repetition

Mda, am auzit-o și eu într-un film... și mi s-a părut taaare plină de adevăr. Păi, ce poate fi mai rău decât să se repete la nesfărșit anumite chestii? Ca și cum ai fi într-o cursă de șoarece din care nu poți ieși oricât ai încerca. Din simplu motiv că acea cursă e construită să fie rotundă, iar plimbatul în cerc te amețește atât de tare de cap încât nu te mai duce mintea să realizezi că ai putea să ridici capul, să vezi că marginile cercului nu sunt chiar atât de înalte, iar cu puțin noroc ai putea chiar să le sari.

Nu știu cum se întâmplă, dar de ce ți-e frică, de regulă nu scapi. Ori că mintea umană se programează cu ajutorul fricii să pățească o anumită chestie la nesfîrșit, ori nu știu ce să mai spun. Mai auzisem anumite teorii prin care omul are plătit niște polițe, de învățat niște lecții, pe care, dacă nu le duce la bun sfârșit, are surpriza de a rămâne repetent.

Cred că cea mai mare problemă ar fi să realizezi unde anume greșești... unde se rupe totul și revine la starea inițială, la cele 60 minute din Camera 1408. Asta e marea provocare! Și, de cele mai multe ori, nu avem ochiul destul de format pentru a vedea pădurea de copaci, astfel, rămânem blocați într-o existență rece și fără sens.

Dar, cum ne dăm seama când e bine să trecel barierele cercului? Nu de alta, dar pe lângă cerc sunt uneori furtuni puternice. Alteori e calm, așa, cam ca în orice iad ce se repetă...