Vă amintiți orele de istorie de printr-a IV-a? Da, da, alea în care
vorbeam despre spartani, atenieni, ș.a.m.d.? Cam aceleași ore când
plângeam de mila copilașilor spartani ce nu se nășteau cu cele
mai aprige calități de războinici și primul lucru pe care îl vedeau era fundul râpei.
Ei, pe vremea aia plângeam eu, că deh, eram mică și proastă, dar acum tare aș mai fi de acord! Cu cât mă încăpățânez mai mult să ies în lume, cu atât mă conving mai mult că spartanii aveau dreptate când își însușeau calități deice și făceau pe mama natură la gura râpei.
Dacă aș avea o putere supremă, aș face întocmai. Și nu, nu mă considerați un soi de Hitler cu numărul de ordine doi, că nu sunt. Treaba e mult mai complicată de atât. Mai sensibilă? Neh, poate chiar mai matematică decât s-ar putea înțelege cu sufletul.
Nu aș arunca pe nimeni la râpă, așa cum nu aș face gulag-uri. Însă, aș da anumite legi de să-i usture pe mulți atunci când mai au intenția să se reproducă.
Legea mea ar cam rezolva incultura, proasta creștere, dar ar și reduce considerabil sărăcia.
Să o luăm pe rând.
Legea ar interzice procreerea în cazul în care mama gazdă și tatăl însămânțător nu îndeplinesc anumite condiții imperios necesare.
Ca de exemplu:
-înainte de procreere, părinții vor fi consultați. Fizic și psihic. În felul acesta, s-ar reduce considerabil riscul nașterii copiilor cu cine-știe ce malformații, dar și a debililor mintal, și alte nații deținătoare de capete de formă trapezoidală. Pentru o mai bună înțelegere, aș pune un barem: ai voie să faci plozi doar dacă și Iq-ul tău, cât și cel al ăluia cu care you know what, depășeste un număr decent.
-nu se vor naște copii în familiile cu posibilități materiale extrem de scăzute. Da, sună crud, dar asta e. E mai crud să se trezească douăzeci și ceva de copii aparținând de aceași mamă că n-au ce mânca sau cu ce se îmbrăca, decât să-i știrbești pasionatei de hâța-hâța bucuria de a sta ca bovina.
Privind din alt punct de vedere, un copil născut într-o familie fără posibilități va deveni, indiferent de fondul lui genetic, un copil depresiv, nervos, frustrat și, în fond, extrem de nefericit. Cazurile de norocoși adoptați sunt puține și nu servesc ca excepții care să confirme regula.
Treaba asta ar putea avea efecte uimitoare pe viitor. Cam în douăzeci-treizeci de ani, populația Terrei ar putea scădea, rezolvându-se astfel saturarea planetei. Și nu, nu vă uitați câș la mine! Nu am zis să îi omorâm pe cei ce deja există. Nu! Ăștia să trăiască... până mor. Eu zic de cei neconcepuți încă. Oricum nu vor ști nciodată că erau să existe.
Și, tot în felul acesta, poate că, fiind mai puțini oameni pe Glob, încet încet s-ar eradica foametea.
Cum să vă zic, ăsta e un plan pe termen lung, cu efecte întârziate, dar sigure. Azi o postare, mâine o lectură a cuiva ce duce lipsă de idei, dar obișnuiește să le culeagă de pe net, poimâine o lege, răspoimâine o certitudine.
Numai gândiți-vă puțin! Ce rost are să populăm planeta? Nu mai bine, mai puțini, mai fericiți și mai inteligenți?
Cât despre familiile fără posibilități, poate asta i-ar îndemna să nu mai facă o sută cincizenci de copii doar pentru alocația de la stat și s-ar chinui mai mult să iasă din mocirlă.
Ei, pe vremea aia plângeam eu, că deh, eram mică și proastă, dar acum tare aș mai fi de acord! Cu cât mă încăpățânez mai mult să ies în lume, cu atât mă conving mai mult că spartanii aveau dreptate când își însușeau calități deice și făceau pe mama natură la gura râpei.
Dacă aș avea o putere supremă, aș face întocmai. Și nu, nu mă considerați un soi de Hitler cu numărul de ordine doi, că nu sunt. Treaba e mult mai complicată de atât. Mai sensibilă? Neh, poate chiar mai matematică decât s-ar putea înțelege cu sufletul.
Nu aș arunca pe nimeni la râpă, așa cum nu aș face gulag-uri. Însă, aș da anumite legi de să-i usture pe mulți atunci când mai au intenția să se reproducă.
Legea mea ar cam rezolva incultura, proasta creștere, dar ar și reduce considerabil sărăcia.
Să o luăm pe rând.
Legea ar interzice procreerea în cazul în care mama gazdă și tatăl însămânțător nu îndeplinesc anumite condiții imperios necesare.
Ca de exemplu:
-înainte de procreere, părinții vor fi consultați. Fizic și psihic. În felul acesta, s-ar reduce considerabil riscul nașterii copiilor cu cine-știe ce malformații, dar și a debililor mintal, și alte nații deținătoare de capete de formă trapezoidală. Pentru o mai bună înțelegere, aș pune un barem: ai voie să faci plozi doar dacă și Iq-ul tău, cât și cel al ăluia cu care you know what, depășeste un număr decent.
-nu se vor naște copii în familiile cu posibilități materiale extrem de scăzute. Da, sună crud, dar asta e. E mai crud să se trezească douăzeci și ceva de copii aparținând de aceași mamă că n-au ce mânca sau cu ce se îmbrăca, decât să-i știrbești pasionatei de hâța-hâța bucuria de a sta ca bovina.
Privind din alt punct de vedere, un copil născut într-o familie fără posibilități va deveni, indiferent de fondul lui genetic, un copil depresiv, nervos, frustrat și, în fond, extrem de nefericit. Cazurile de norocoși adoptați sunt puține și nu servesc ca excepții care să confirme regula.
Treaba asta ar putea avea efecte uimitoare pe viitor. Cam în douăzeci-treizeci de ani, populația Terrei ar putea scădea, rezolvându-se astfel saturarea planetei. Și nu, nu vă uitați câș la mine! Nu am zis să îi omorâm pe cei ce deja există. Nu! Ăștia să trăiască... până mor. Eu zic de cei neconcepuți încă. Oricum nu vor ști nciodată că erau să existe.
Și, tot în felul acesta, poate că, fiind mai puțini oameni pe Glob, încet încet s-ar eradica foametea.
Cum să vă zic, ăsta e un plan pe termen lung, cu efecte întârziate, dar sigure. Azi o postare, mâine o lectură a cuiva ce duce lipsă de idei, dar obișnuiește să le culeagă de pe net, poimâine o lege, răspoimâine o certitudine.
Numai gândiți-vă puțin! Ce rost are să populăm planeta? Nu mai bine, mai puțini, mai fericiți și mai inteligenți?
Cât despre familiile fără posibilități, poate asta i-ar îndemna să nu mai facă o sută cincizenci de copii doar pentru alocația de la stat și s-ar chinui mai mult să iasă din mocirlă.
