Încălţările ei făceau toc-toc-toc..
Printre raioanele supermarketului şi pe calota mea craniană.Nu mai văzusem aproape niciodată o eleganţă atât de studiată totuşi naturală.
Fiecare mişcare a ei, aducea un omagiu feminităţii, pe care, cu atâta graţie o reprezenta.
O urmăream de câteva minute bune, printre raioane. Mâna ei subţire şi firavă alese produsul de pe raft, aşezându-l cu grijă în coş. Graţia o purtă, mai apoi, către casă.
Eu? Umbra ei.
-Rămâne doar bormaşina, domnişoară? O întrebă casiera.
-Doar.
Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema .
