Toma Necredinciosul

Niciodată nu m-am considerat expertă în psihologie, deşi mi-am dat tot interesul să citesc şi să-mi clarific anumite nelămuriri legate de firea umană.
Mereu m-a fascinat un lucru: natura aproape animalică a oamenilor puşi în situaţii extreme, situaţii din care nu pot ieşi, decât folosindu-se de o soluţie tot extremă.
Mi-a plăcut să studiez reacţii, să analizez gesturi, mimică. E chiar interesant ce poate ieşi la inveală.
Dacă e să fi învăţat ceva de-alungul vieţii, e faptul că cei mai mulţi oameni sunt obişnuiţi să poarte măşti, confecţionate manual chiar de ei, confecţionare ce e rezultatul a unei strădanii lungi. 
Unii poartă măşti elegante, pline de mister şi diplomaţie, alţii poartă măşti artistice, pictate frumos, măşti ce îi transformă brusc în pseudo-poeţi,  pictori de mâna a şaptea, sau mai ştiu eu ce altă ramură artistică, dar, la modă.
O mască bine confecţionată îţi poate garanta succesul temporar, sau, dacă dai peste prostul potrivit, succesul permanent.

Problema e cum facem diferenţele între oamenii cu adevărat de valoare şi pseudo-valorile?
Nu ştiu cum fac experţii în domeniu, dar mie mi-a plăcut mereu să push situaţia la extrem, să provoc chiar, situaţii de aşa natură, încât respectivul să fie nevoit să se dezbrace de hainele cele noi ale împăratului, şi să dea tot ce are în el, pentru a o scoate la capăt.
Cu riscul de a fi numită crudă (poate sunt),  mi-a plăcut mereu să mă joc în felul ăsta cu oamenii. E o metodă eficientă de a vedea dincolo de masca bine pictată. Nu am dat niciodată greş cu această metodă, ba din contră, m-a ajutat mereu să îmi fac o triere corectă.
Da, rişti, de cele mai multe ori, să observi că din cei o sută patru prieteni, nu rămâi decât cu unul - un temerar -, însă, la modul cel mai sincer că nu îmi place să fiu înconjurată de oameni falşi, şi nu am să mă complac niciodată într-o situaţie de genul, oricât de urâtă ar fi singurătatea.
Prefer unul-doi oameni dispuşi să alerge în jurul meu şi să-mi dea senzaţia că sunt înconjurată de mulţi alţii, decât un grup plin de oportunişti gata să mă înjunghie pe la spate cu prima ocazie cu care eu am ceva ce ei vor.
Şi, da! Există oameni de genul ăsta, cu puteri supra-omeneşti. Rar, dar există.

Uite aşa, trecându-i pe unii prin foc şi sabie, putem constata, de exemplu, că pseudo-artistul se pricepe să facă rime şi cu trivialităţi, sau, după caz, să zugrăvească cel mai de seamă tablou pornografic cu tente de mi-o bag şi mi-o scot cu talent. Asta da artă. Poezie curată!

Absolută coincidenţă sau ironia sorţii, e faptul că data mea de naştere coincide, în calendarul ortodox cu ziua Sfântului (?!) Toma Necredinciosul.