Nu pot să zic că am avut o copilărie prea tristă, sau prea fericită, sau că amintirile mele sunt unice, sau că aş avea mare lucru de povestit în sensul ăsta, dacă aş fi luată la bani mărunţi.
Cu toate astea, când ascult melodia asta, nu pot să nu îmi amintesc de după-amiezile de Duminică, ale începutului anilor 1990.
De soarele de un portocaliu atât de cald că îmi merge la suflet chiar şi acum, amintindu-mi.
De combina stereo cu pick-up.
De postul de radio local... şi de casetele înregistrate pe care scriam cu tata: Muzică bună, Volumul N.
