(sinceritate maximă: postare scrisă acum două zile, postată azi)
Nu ştiu despre voi, dar eu am crescut cu personaje ca Batman, Superman, Femeia Fantastică şi Capain Planet. Aşa a fost generaţia şi sunt extrem de mândră de asta. Nu de alta, dar sunt de părere că cei ce poartă hramul de copii ai zilelor noastre nu-şi prea trăiesc copilăria. Poate sunt subiectivă şi poate merg pe principiul copilăria mea a fost cea mai tare, dar, chiar şi-aşa, n-aveţi ce să-mi faceţi ori să-mi schimbaţi părerile.
Nu ştiu despre voi, dar eu am crescut cu personaje ca Batman, Superman, Femeia Fantastică şi Capain Planet. Aşa a fost generaţia şi sunt extrem de mândră de asta. Nu de alta, dar sunt de părere că cei ce poartă hramul de copii ai zilelor noastre nu-şi prea trăiesc copilăria. Poate sunt subiectivă şi poate merg pe principiul copilăria mea a fost cea mai tare, dar, chiar şi-aşa, n-aveţi ce să-mi faceţi ori să-mi schimbaţi părerile.
Dar, timpul trece, maică. Trece, trece... şi nu iartă pe nimeni. Asta aşa, ca să o parafrazez pe bunica mea. Din copii zglobii, ajungem dihtamai băbătiile şi băşinoşii pasionaţi de statul la coadă sau de Adevărul de Seară.
Iată că nici supereroii nu o duc mai bine. Dacă facem un calcul simplu, constatăm că majoritatea supereroilor au o vârstă! Şi, hai să fim serioşi că nimeni nu trăieşte etern. Cu sau fără kryptonită.
Hello burdihan! Hello calviţie! Heeeeelllooooo celulită şi reumatism.
Bye bye six packs, good looks şi chiloţi care suprinzător stau bine peste pantaloni.
