Noua formă de relief, hotelul!

Ce se întâmplă... ce face că azi de dimineaţa scriam un articol pentru un proiect turistic... şi cum căutam eu informaţii pe Google despre Sfinxul din Bucegi, pac dau peste-o ştire ce-avea ca leit-motif următoarea chestie (citez):
"Intentionez sa investesc, cum e si normal. Nu pot lasa doua hectare in paragina. Intr-adevar, sunt niste stanci acolo, dar se poate rezolva cu putina dinamita si multa rabdare".

Ce-i drept, din 2008, dar chiar şi aşa, destul de enervantă. Şi, a nu fi înţeleasă greşit: nu cel ce-a redactat ştirea m-a călcat pe nervi, ci ăla de l-a făcut pe ăla să scrie ştirea! Adică acelaşi tip care-a avut tupeul să scoată pe gură citatul de mai sus.

Cum, măi nene, să dinamitezi Sfinxul din Bucegi? Ce-i drept, din 2008 încoace, n-am auzit să se fi întâmplat minunea, dar, chiar şi-aşa, gândul că cineva a putut să clocească aşa ceva mă scoate din minţi.

Să fiu mai clară... un individ hapsân pe nume X, a decis el că vrea să construiască un hotel fix unde-i Sfinxul... că parcă prea e flux de turişti pe locul ăla! Da' prostu' care-i el prost, nu s-a gândit că majoritatea turiştilor vin tocmai pentru Sfinxul ăla? Megalitul ăla pietros cu moacă de om cârn. Da, ăla... bolovanul ăla uriaş! Nuu, lui, probabil că-i trece prin minte cum că viitoarea formă de relief în top va fi tocmai hotelul lui. Probabil într-o mie de ani, când va mai şuiera vântul puţin şi-i va modela şi lui hotelul cumva, poate atunci chiar se va întâmpla aşa ceva...

Dacă oamenii au ajuns să nutrească dinamitarea unor simboluri româneşti, ce se va întâmpla mai departe? Vor veni cu macarale uriaşe şi vor vinde Carpaţii pe piaţa neagră? Nu de alta, dar trafic de brazi deja e... trafic de urşi e... mai rămâne muntele. Nu vezi că s-or plânge ăştia de-şi parchează ilegal corturile prin poeniţe că au campat în România şi s-au trezit pe la turci? Pe sistemul: vinzi câinele cu tot cu purici...

Sursa: http://www.trombon.ro/national/sfinxul-din-bucegi-va-fi-demolat

Unde ne mai cazăm şi noi

*ACEST ARTICOL ESTE UN ADVERTORIAL

Nu ştiu despre voi, dar mie îmi place să călătoresc. Şi nu puţin! Aşează-mă într-un tren cu destinaţia ,,oriunde" şi mă declar fericită. Dacă la capătul drumului se află ceva nou de văzut, clar drumul este un succes.

Dar, că tot am ajuns la capitolul ,,capătul drumului"... sau ,,destinaţia". Ce facem odată ajunşi la destinaţie? Stăm în parc? Nu, că ne ia garda pe sus... Stăm la hotel? Ar fi şi asta o soluţie, daca nu ne pasă în mod deosebit de echilibrul dintre preţul plătit şi confort.

În cazul ăsta, dacă nici aia, nici cealaltă, ce ne mai rămâne de făcut, în momentul în care ne vedem ajunşi într-o anume localitate, străină de ceea ce cunoaştem noi?

Cum spuneam mai sus, nu ştiu despre voi, dar eu aş prefera să am tot confortul din lume în raport cu bănuţii plătiţi. Aşa că, aş apela cu siguranţă la cazare regim hotelier.
Iar când zic asta, vă asigur că există variante pentru toate gusturile, între care: garsonieră regim hotelier, cât şi apartamente regim hotelier (pentru cei ce necesită mai mult spaţiu de desfăşurare, cei claustraţi).

De ce zic că aş alege varianta asta de şedere? Pentru că sunt genul de persoană ce nu vrea sa fie deranjată, agasată... în general preferând tot confortul din lume, acel gen de confort care să-mi amintească de căsuţa mea, de pătuţul meu... Fără personal insistent, fără bătut la uşă: iată reţeta succesului, când vine vorba de cazare, sau... hai să-i zicem ,,găzduire" (că tot sună mai de-acasă).

Nu de alta, dar din ce am văzut eu prin hoteluri în ultima vreme, treburile nu sunt tocmai pe roze, iar dacă sunt costă impresionant de mult. Cazarea devine, încet dar sigur ,,gazare".

Apoi, stau eu aşa şi mă gândesc că, în momentul în care cazarea e călduţă şi draguţă, parcă altu-i cheful de viaţă şi de plimbare...