Mare e internetul şi mulţi sar gardul... Am zis-o şi am s-o mai zic...
De când am început să mă ocup de blog ceva mai mult, am avut surpriza plăcută de a cunoaşte, cel puţin online, o serie de oameni cu care mi-e mai mare dragul să fac schimb de opinii. Oameni care mă citesc, oameni pe care îi citesc, oameni care nu sunt musai de acord cu ce am eu de spus, dar care găsesc mereu un mod amiabil şi constructiv de a spune asta. Oameni care durează şi vor dura în blogroll-ul meu, din simplul fapt că sunt înzestraţi cu acel bun simţ pe care eu îl apreciez atât de mult.
Ei, de partea cealaltă a gardului, întâlnim hârleţii, sau ciobanii, sau, aşa cum îi ştie toată lumea: mârlanii.
Cum au ajuns ei direct de la coada vacii în mediul online şi cine i-a învăţat să tasteze mă depăşeşte şi mă întrigă în aceaşi măsură.
Cu toate astea, iată că unele lucruri se întâmplă şi fără voia mea.
Astfel, respectând o reţetă mai veche decât a berii Timişoreana, iată portretul ciobanului internaut...
Ciobanul internaut se va bagă primul în seamă. Fie că e vorba de conturi de hi5, de bloguri sau de altfel de medii de socializare, el va avea grijă să-ţi arate că există, că respiră şi că face umbră pământului.
Astfel, el se va struni în comentarii peste comentarii, lipsite de noimă sau total pe lângă subiectul prezentat de tine (în cazul în care e vorba de bloguri), doar pentru a primi un feed-back. Dacă răspunsul tău (ca şi ţintă ce eşti...) se va lăsa aşteptat, ciobanul internaut va trece la atac, plusând cu ce crede el că-ţi va atrage atenţia şi cu ce-l duce pe el mintea mai mult: triviliatatea. La aşa cuvinte, clar nimeni nu poate rezista tentaţiei de a răspunde, de a da de dulce din casă şi de a coborî la nivelul ciobanului internaut, unde miroase a aer închis şi viciat. Cel puţin aşa crede şi speră respectiva fiinţă.
La o atitudine de genul ăsta, tu, ca om ce te afli în vizorul ciobanului internaut, nu ai decât să respingi orice tentativă de contact a lui şi să-ţi vezi liniştit de viaţă.
Sfat: odată ce ai intrat în vizorul unui astfel de personaj, singura, dar singura modalitate de a scăpa de el e să-l ignori!
Evită cu orice preţ datul apei la moară, pentru că un astfel de om nu îţi va înţelege subtilităţile, şi se va transforma totul în frecţie la picior de lemn.
Tot ce pot să fac pentru un astfel de personaj, e să-mi fie milă.
Iar, orice om care ajunge subiect de milă, părerea mea e că ar trebui să se retragă în munţi (atât timp cât nu chinuie animalele).
vineri, 4 iunie 2010
joi, 3 iunie 2010
Instincte primare
Sunt anumite lucruri pe care nu le înţeleg. Hai să luăm un exemplu cât se poate de comun.
Să zicem că eşti bărbat, vârsta ta nu are nicio importanţă, cum nu are nicio importanţă nici felul cum arăţi, atât timp cât eşti înzestrat cu cel mai puternic ego existent pe piaţă.
Îşi găseşti o prietenă, iubită, amantă.
Şi, care e primul lucru de care te interesezi, în ceea ce-o priveşte? Câţi bărbaţi a avut înaintea ta, logic.
După ce vei afla, probabil că respectiva femeie, fată... purtătoare de fustiţă, a avut un număr frumuşel de bărbaţi înaintea ta, te vei schimba automat la faţă, vei lua atitudinea de posesor cu acte în regulă, ştampilate şi aprobate de un notar imaginar, cum că ea îţi aparţine, şi vei începe un scandal monstru, prin care vei avea grijă să întrebi "cum ai putut să-mi faci aşa ceva?", "ce fel de om eşti tu?".
Dacă tipa respectivă nu se va ploconi la picioarele tale şi nu îţi va cere iertare plângând pentru faptul că are un trecutul, trecut în care tu nu existai, şi va rămâne cu fruntea sus, cu siguranţă tu vei avea şi planul de rezervă în care îi vei atribui adjective ce le-ai învăţat pe vremea când mama ta l-a înşelat pe tatăl tău cu vecinul Gheorghe. Plan care va include expresii ca "târâturo", "curvo" şi alte cuvinte frumoase ca acestea.
Dacă, după tot tămbălăul ăsta, veţi reuşi totuşi să vă împăcaţi, probabil nu va trece mult timp până îţi vei aminti iar şi iar că nu tu eşti primul ei bărbat. De data asta, atacurile tale de panică şi de gelozie vor fi mai potolite, pentru că nu vrei să îţi încalci promisiunea de la cearta trecută, potrivit căreia jurai că nu vei mai face scandal e tema asta.
Cu toate astea, nimic nu te va opri să nu faci înţepăturile de rigoare, înţepături de care nu te poţi lecui. Şi uite aşa, începe o relaţie fiartă în suc propriu, asezonată cu morcoteli şi răbufneli de moment.
Ea, dacă e destul de inteligentă, te părăseşte de nu te vezi.
Însă, cum de cele mai multe ori, dragostea e oricum dar nu inteligentă, va rămâne probabil lângă tine, pentru că te iubeşte, chiar dacă pentru tine nu contează amănuntul ăsta.
Nu, tu vei continua să-ţi simţi bărbăţia lezată şi ego-ul rănit profund, omiţând constant că fiecare e stăpân pe propriul lui corp şi că tu NU ai niciun drept să-i dictezi ei nimic, cu atât mai puţin să o judeci pentru ce a făcut în trecut.
Nu atât timp, cât ea ţi se dă acum, în prezent, trup şi suflet şi acum, în prezent, eşti singurul din viaţa ei.
Nu ştiu cum se face, dar chestia asta se întâmplă când vine vorba de femei. Pe bărbaţi nu-i judecă nimeni câte femei au avut. Nu, la ei se numeşte experienţă, pe când la o femeie se numeşte curvăsăreală.
Apoi, dacă e să privim problema şi dintr-un alt punct de vedere, subliniind partea pur sexuală a problemei, remarc următoarele...
Eşti bărbat, faci rost de o neprihănită. Zici că l-ai apucat pe Dumnezeu de picior. De ce?
De ce ai vrea să te chinui o noapte întreagă cu o tipă fără experienţă? Nu că tipa fără experienţă ar trebui ocolită forever, doar pentru că nu are experienţă - nu, nu despre asta e vorba - ci despre faptul că tu, bărbat fiind, ai nevoie de o poveste bună de spus la bere cu băieţii, care să înceapă ceva de genul " o ştii pe Ana (nume ales la întâmplare) mă? Aia virgină, mă... i-am pus-o aseară!" ... moment care va fi urmat de o gârâitură (de la bere, fireşte).
Cu Ana, probabil vei avea o relaţie sau nu. Asta deja nu mai contează. Ce contează cu adevărat e faptul că tu, masculul feroce, ai fost primul din viaţa ei.
Te-ai sacritficat, deşi noaptea cu pricina, în loc să te facă să te simţi bine, aşa cum ar fi normal, ţi-a fost plină de "ia-o mai încet", " nu atât de tare", iar lista poate, cu graţie, continua.
O vei prefera de altfel pe Ana. Pentru că ea îţi oferă posibilitatea de a-ţi pune pecetea pe ea, de a deveni primul, deşi nu e nicio plăcere în a fi primul.
Clar, aici e vorba de insticte primare, cam cum fac animalele în sălbăticie când vine perioada de împerechere.
Astfel există două situaţii.
Prima ar fi cea în care ai o relaţie bazată pe dragoste. Caz în care faptul că femeia de lângă tine a avut şi alţi bărbaţi înaintea ta nu ar trebui să conteze. Nu atât timp cât ea e acum numai a ta. Nu atât timp cât trecutul înseamnă ceva ce nu are legătură cu tine.
A doua situaţie se referă la o relaţie bazată strict pe sex, când iar nu ar trebui să-ţi pese câţi au fost pe-acolo înaintea ta. Pentru că, o femeie cu experienţă se va descurca mereu mult mai bine decât una abia scoasă din cutie. Iar scopul tău e, până una alta, sexul, nu?
Înainte de incheiere, aş avea câteva chestii de menţionat:
1. Articolul de faţă nu generalizează şi nu are ca intenţie denigrarea bărbaţilor, ci de a retuşa unele probleme de comportament şi de gândire (în măsura în care e posibil) a unora dintre ei. Pentru că, aşa cum orice pădure are parte de uscăturile ei, aşa există uscături şi printre oameni, fie ei bărbaţi sau femei.
2. Sunt total neutră articolului. Nu am nicio implicaţie, poate doar cea de a observa anumite lucruri care se întâmplă pe lângă mine, şi de a le comenta aşa cum mă pricep mai bine. Cei ce mă cunosc, ştiu probabil de ce... Şi nu, nu vă spun şi vouă.
Pentru iubitorii de carte şi pentru o înţelegere mai bună a articolului de mai sus, recomand clasicul Dama cu camelii.
Iubitorilor de film, le recomand Camille (1936) , ecranizare mai mult sau mai puţin exactă a romanului lui Dumas-fiul.
Să zicem că eşti bărbat, vârsta ta nu are nicio importanţă, cum nu are nicio importanţă nici felul cum arăţi, atât timp cât eşti înzestrat cu cel mai puternic ego existent pe piaţă.
Îşi găseşti o prietenă, iubită, amantă.
Şi, care e primul lucru de care te interesezi, în ceea ce-o priveşte? Câţi bărbaţi a avut înaintea ta, logic.
După ce vei afla, probabil că respectiva femeie, fată... purtătoare de fustiţă, a avut un număr frumuşel de bărbaţi înaintea ta, te vei schimba automat la faţă, vei lua atitudinea de posesor cu acte în regulă, ştampilate şi aprobate de un notar imaginar, cum că ea îţi aparţine, şi vei începe un scandal monstru, prin care vei avea grijă să întrebi "cum ai putut să-mi faci aşa ceva?", "ce fel de om eşti tu?".
Dacă tipa respectivă nu se va ploconi la picioarele tale şi nu îţi va cere iertare plângând pentru faptul că are un trecutul, trecut în care tu nu existai, şi va rămâne cu fruntea sus, cu siguranţă tu vei avea şi planul de rezervă în care îi vei atribui adjective ce le-ai învăţat pe vremea când mama ta l-a înşelat pe tatăl tău cu vecinul Gheorghe. Plan care va include expresii ca "târâturo", "curvo" şi alte cuvinte frumoase ca acestea.
Dacă, după tot tămbălăul ăsta, veţi reuşi totuşi să vă împăcaţi, probabil nu va trece mult timp până îţi vei aminti iar şi iar că nu tu eşti primul ei bărbat. De data asta, atacurile tale de panică şi de gelozie vor fi mai potolite, pentru că nu vrei să îţi încalci promisiunea de la cearta trecută, potrivit căreia jurai că nu vei mai face scandal e tema asta.
Cu toate astea, nimic nu te va opri să nu faci înţepăturile de rigoare, înţepături de care nu te poţi lecui. Şi uite aşa, începe o relaţie fiartă în suc propriu, asezonată cu morcoteli şi răbufneli de moment.
Ea, dacă e destul de inteligentă, te părăseşte de nu te vezi.
Însă, cum de cele mai multe ori, dragostea e oricum dar nu inteligentă, va rămâne probabil lângă tine, pentru că te iubeşte, chiar dacă pentru tine nu contează amănuntul ăsta.
Nu, tu vei continua să-ţi simţi bărbăţia lezată şi ego-ul rănit profund, omiţând constant că fiecare e stăpân pe propriul lui corp şi că tu NU ai niciun drept să-i dictezi ei nimic, cu atât mai puţin să o judeci pentru ce a făcut în trecut.
Nu atât timp, cât ea ţi se dă acum, în prezent, trup şi suflet şi acum, în prezent, eşti singurul din viaţa ei.
Nu ştiu cum se face, dar chestia asta se întâmplă când vine vorba de femei. Pe bărbaţi nu-i judecă nimeni câte femei au avut. Nu, la ei se numeşte experienţă, pe când la o femeie se numeşte curvăsăreală.
Apoi, dacă e să privim problema şi dintr-un alt punct de vedere, subliniind partea pur sexuală a problemei, remarc următoarele...
Eşti bărbat, faci rost de o neprihănită. Zici că l-ai apucat pe Dumnezeu de picior. De ce?
De ce ai vrea să te chinui o noapte întreagă cu o tipă fără experienţă? Nu că tipa fără experienţă ar trebui ocolită forever, doar pentru că nu are experienţă - nu, nu despre asta e vorba - ci despre faptul că tu, bărbat fiind, ai nevoie de o poveste bună de spus la bere cu băieţii, care să înceapă ceva de genul " o ştii pe Ana (nume ales la întâmplare) mă? Aia virgină, mă... i-am pus-o aseară!" ... moment care va fi urmat de o gârâitură (de la bere, fireşte).
Cu Ana, probabil vei avea o relaţie sau nu. Asta deja nu mai contează. Ce contează cu adevărat e faptul că tu, masculul feroce, ai fost primul din viaţa ei.
Te-ai sacritficat, deşi noaptea cu pricina, în loc să te facă să te simţi bine, aşa cum ar fi normal, ţi-a fost plină de "ia-o mai încet", " nu atât de tare", iar lista poate, cu graţie, continua.
O vei prefera de altfel pe Ana. Pentru că ea îţi oferă posibilitatea de a-ţi pune pecetea pe ea, de a deveni primul, deşi nu e nicio plăcere în a fi primul.
Clar, aici e vorba de insticte primare, cam cum fac animalele în sălbăticie când vine perioada de împerechere.
Astfel există două situaţii.
Prima ar fi cea în care ai o relaţie bazată pe dragoste. Caz în care faptul că femeia de lângă tine a avut şi alţi bărbaţi înaintea ta nu ar trebui să conteze. Nu atât timp cât ea e acum numai a ta. Nu atât timp cât trecutul înseamnă ceva ce nu are legătură cu tine.
A doua situaţie se referă la o relaţie bazată strict pe sex, când iar nu ar trebui să-ţi pese câţi au fost pe-acolo înaintea ta. Pentru că, o femeie cu experienţă se va descurca mereu mult mai bine decât una abia scoasă din cutie. Iar scopul tău e, până una alta, sexul, nu?
Înainte de incheiere, aş avea câteva chestii de menţionat:
1. Articolul de faţă nu generalizează şi nu are ca intenţie denigrarea bărbaţilor, ci de a retuşa unele probleme de comportament şi de gândire (în măsura în care e posibil) a unora dintre ei. Pentru că, aşa cum orice pădure are parte de uscăturile ei, aşa există uscături şi printre oameni, fie ei bărbaţi sau femei.
2. Sunt total neutră articolului. Nu am nicio implicaţie, poate doar cea de a observa anumite lucruri care se întâmplă pe lângă mine, şi de a le comenta aşa cum mă pricep mai bine. Cei ce mă cunosc, ştiu probabil de ce... Şi nu, nu vă spun şi vouă.
Pentru iubitorii de carte şi pentru o înţelegere mai bună a articolului de mai sus, recomand clasicul Dama cu camelii.
Iubitorilor de film, le recomand Camille (1936) , ecranizare mai mult sau mai puţin exactă a romanului lui Dumas-fiul.
miercuri, 2 iunie 2010
Kelt Song (33)
Pentru că am ascultat mereu cu plăcere new-wave şi pentru că momentan nu am timp să dau drumul online postării ce o pregătisem pentru astăzi.
Treceţi, vă rog. cu vederea videoclipul optzecist cel caraghios şi balansul penibil, de pe un picior pe altul, al băieţilor de la OMD.
marți, 1 iunie 2010
Kinder Iulia
Poză indecentă
Probabil vreo trei ani!
Poză de diplomă. Roar! Bacalaureat! Roar!
Să fi avut vreo 20 ani...
2009
Aprilie 2010
Cum altă idee n-am avut, (ce aş putea să scriu de ziua copilului, când eu nu cunosc copiii?), iar orice altceva (care să nu aibă legătură...) mi s-a părut a fi nepotrivit într-o zi ca asta, am decis să mă demasc şi să arăt blogărimii câteva poze cu mine când eram kinder.
Şi am continuat în ordine cronologică pentru a se vedea diferenţa... sau asemănarea.
Profitaţi până nu mă răzgândesc şi şterg!
Profitaţi până nu mă răzgândesc şi şterg!
Iar asta era melodia copilăriei mele. Nu m-a lăsat tata până n-am reuşit să zic la perfecţie hai-li-hai-lo....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)